Despre noi

Povestea Ie de Maramu’ a început în noiembrie 2017 și de atunci crește încet, frumos și cu drag.

Poate v-am mai spus, dar ne bucurăm să împărtășim povestea de fiecare dată când ni se ivește ocazia, mai ales când avem spațiu infinit pe internet pentru a detalia toate aspectele.

Mădălina, nepoata din această poveste, pe vremea studenției în București purta cu drag straie maramureșene. Colegele și prietenele ei au observat acest lucru și i-au cerut mai multe detalii. Cum și Mădălinei îi plac poveștile, a început să le povestească despre bunica Mărioara, care coase ii și alte articole vestimentare. Cu timpul, Mădălina și-a adus de la Cernești, din satul natal mai multe ii care s-au dovedit a fi tare apreciate.
De aici până la primele comenzi a fost doar un pas și nici prin cap nu i-a trecut că în 2 ani de la terminarea studiilor în capitală se va întoarce în Maramureș și se va dedica acestui proiect.

Dorina, mama din această poveste, are la activ 20 de ani de croitorie, ea fiind femeia ce dă formă pânzei și coase toate elementele pentru a forma ia. A renunțat la croitorie acum ceva timp, cochetând o vreme cu activități diverse la o cabană în nordul Italiei, în vârful munților. Dorul de casă și de familie a adus-o în satul natal și de pe la final de 2017 se ocupă pe plan profesional exclusiv cu proiectul Ie de Maramu’.

Mărioara, bunica din această poveste, ne-a insuflat tuturor pasiunea pentru portul popular. Plină de viață și mereu cu zâmbetul pe buze ne-a povestit la ceas aniversar cum a început ea să îndrăgească cusutul. Vă lăsăm aici, în caz că ați ratat, discuția cu ea:

-𝐁𝐮𝐧𝐢, 𝐜𝐚̂𝐧𝐝 𝐚𝐢 𝐢̂𝐧𝐜𝐞𝐩𝐮𝐭 𝐬𝐚̆ 𝐜𝐨𝐬̦𝐢?
-Api draga mamii, am început când o fo musai. Am cusut prin casă prima dată ce era de tomnit, apoi după ce am început cu școala, șezători și alti cele, atunci pot zîce că am început mai de-anumea.

-𝐒̦𝐢 𝐝𝐞 𝐥𝐚 𝐜𝐢𝐧𝐞 𝐚𝐢 𝐢̂𝐧𝐯𝐚̆𝐭̦𝐚𝐭?
-De cusut, de la mama am învățat și apoi cum schimbam modele cu fetele din sat, pot zîce că ne învățam și noi, una pe alta, că atunci nu erau atâtea modele unde să vezi cum să face pas cu pas. Mai greșam, mai desfăceam, cosam iară, multă pânză am strâcat până am reușit să învăț.

-𝐂𝐞 𝐢̂𝐭̦𝐢 𝐩𝐥𝐚𝐜𝐞 𝐬𝐚̆ 𝐜𝐨𝐬̦𝐢 𝐜𝐞𝐥 𝐦𝐚𝐢 𝐦𝐮𝐥𝐭?
-Ei, ce îmi place, știi tare bine că ciuru mi-i tare drag, și tare dor mi-a fi de el. Îi mai cu migală, da îi ce îmi place mai mult, că doară asta m-ai întrebat.

-𝐀𝐢 𝐢̂𝐧𝐯𝐚̆𝐭̦𝐚𝐭 𝐬̦𝐢 𝐩𝐞 𝐚𝐥𝐭̦𝐢𝐢? 𝐂𝐚𝐦 𝐜𝐚̂ți?
-De învățat i-am învățat, nu știu ei de o priceput ori de mai cos acuma. Cum cosam cu fetele la șezători, ori sara pe poduț ori vara la umbră în grădină, veneau și fete mai mici la care le mai arătam. Și să zîc sau să nu zîc, și pe Dorina tot eu am învățat-o. Și tare drag mi-i de ea când văd că la rându-i te învață și ea pe tine.
     
Acesta a fost începutul a ceea ce înseamnă Ie de Maramu’ azi. O bunică, mamă, nepoată din Maramureș - toate trei cu roluri bine stabilite și straie moroșenești purtate cu drag la București.

Pe parcurs, și asta delimităm ca fiind noiembrie 2017 până în prezent, proiectul a crescut frumos, s-au alăturat oameni noi, am creat un brand, o identitate vizuală, o prezență în social media, în media locală și am dezvoltat modele de ii pornind de la cele ce se aflau încă în condiții excelente la Cernești, în lada de zestre a bunicii Mărioara.

Vă mai putem povesti despre cum căutăm modele noi sau de unde ne vine inspirația de a realiza feluri și feluri de produse, de cum am ajuns să trimitem ii în cam toate colțurile lumii, dar momentan ne oprim și ne auzim cu povești și altele detalii în curând, odată ce ne și împrietenim.

Cu drag de cusut și povestit, echipa Ie de Maramu’.